Defileul Oltului - un colț fascinant din România pitorească

 Defileul Oltului. Foto: Alex Coman

Spectaculos prin multimea de peisaje care ti se infatiseaza in fata ochilor, Defileul Oltului este una dintre cele mai frumoase atractii naturale din Romania. Flancat pe o parte de Muntii Fagaras, iar pe alta parte de Muntii Cindrel si Lotru, Defileul Oltului are o lungime de 47 km, impresionand prin imbinarea armonioasa de privelisti unice, dominate de padurile de un verde smarald, monumente pline de istorie, biserici pitoresti si statiuni balneoclimaterice.

Defileul Oltului isi incepe "calatoria" la Turnu Rosu si ne poarta spre Cozia, un drum frumos, unde, nu de putine ori, peisajele trebuie admirate mergand pe jos, nu din masina. 

Defileul Oltului este unul dintre cele mai mari si mai spectaculoase defilee montane din Romania. El se intinde de la Turnu Rosu la Cozia, avand o lungime de 47 km. De fapt, Oltul “taie” Muntii Capatinii, Lotrului si Fagarasului, coltii prapastiosi al Muntilor Cozia si Capatanii.

Valea Oltului a reprezentat unul dintre drumurile romane cele mai importante din Dacia, cu o dubla functie: militara – strategica si comerciala .

Descrierile geografice ale Defileului Turnu Rosu-Cozia il prezinta ca una dintre cele mai însemnate vai transversale ale lantului carpatic. Prezinta trei sectoare clar individualizate, fiecare corespunzand diviziunilor reliefului montan pe care il strapunge.

Astfel, in nord defileul dintre Boita si Caineni este cunoscut sub numele de Defileul Turnu Rosu. Are o lungime de 17 km si taie culmile principale ale muntilor Fagarasului si Lotrului.

Sudul Defileului Coziei, intre gura Lotrului si Calimanesti, reprezinta partea cea mai impresionanta a acestuia. In acest sector defileul taie Masivul Cozia si extremitatea vestica a Muntilor Capatanii, lungimea sa fiind de 16 km.

Se pare ca Oltul a reusit sa sape cea mai inalta parte a Carpatilor Meridionali. Portiunea din judetul Valcea suprapusa defileului este cea mai spectaculoasa, albia ingusta a Oltului fiind strajuita de versantii prapastiosi ai muntilor.

Dupa ce paraseste zona montana, Oltul strabate Subcarpatii Valcei, apoi Campia Romana, separand-o in doua parti.

Legenda lui Andri Popa, celebrul haiduc din comuna doljeană Seaca.

Andrei Popa (sau Andri Popa) este un haiduc originar din Seaca, județul Dolj, se alătură lui Iancu Jianu și atacă Vidinul și Plevna. Ceata lui avea sarcina să recupereze din seraiul pașalei și din seraiul vânzătorilor de cadâne, cele câteva zeci de fete furate de turci. Numai că Andri Popa nu se poate hotărî și încarcă toate cadânele găsite, peste 500, în mai multe căruțe și le trece Dunărea în Oltenia. Aici, fetelor pământului le dă drumul la casele lor, apoi le vinde pe celelalte ca neveste la oameni, erau frumoase și supuse așa că aveau destulă căutare. Prețurile depindeau de mușteriu, de la prețuri mai mult simbolice, o șa, o armă, până la sume bune de bani. Trece chiar munții în Transilvania cu peste o sută de cadâne, care îi rămăseseră și le vinde și pe ele ca neveste în satele de munte locuite de români. Tot despre aceasta întâmplare; după 3-4 ani, un velpașa și oameni ai domniei vin să caute cadânele, promițând că vor fi libere să plece unde vor, dar cele câteva zeci pe care reușesc să le afle din vorba în vorba refuză sa plece. Aveau de acum copii, familii, deveniseră țărănci.

Tot despre Andrei Popa se spune că este întemeietorul satului Palilula, un sat în preajma Craiovei ascuns privirilor de o vale săpată de ploi probabil, chiar în vârful unui deal, o forma ciudată de relief, în plus dealul este ascuns privirilor din două părți de păduri iar în părțile libere, valea fiind ascunsă de creasta dealului. Se zice că și-a ales câteva cadâne și a trăit mult timp ascuns acolo împreună cu tovarașii săi, nu ieșea decât să haiducească și vara când fântâna seca pe perioadă de secetă. Fântânile sunt și azi o problemă la Palilula, datorită apei freatice care este la o adâncime foarte mare. Se mai spune că satul întemeiat de el nu a fost găsit niciodată de potere, nici de turci, nici măcar de nemți în primul război mondial, când au ocupat Craiova. Vasile Alecsandri i-a dedicat o poezie, a căror versuri au fost puse pe muzică de formația Phoenix.

Sursa: wikipedia